Smeezing , smeezing ! De mult aveam postul acesta în minte ! Albumul pe care l-am recomandat tuturor , prietenii mei ştiu că sunt cam fanatică după Bruno Mars , ah şi pe bune chiar ai de ce să fi! Probabil aţi auzit de albumul acesta , bineînţeles , e de la sfârşitul anului 2012 dar deabia pe acum începe să i se facă simţită prezenţa pe rafturile magazinelor de muzică din România ... frate ! Vorbim de "UNORTHODOX JUKEBOX" nu de alte bieberisme oh chiar nu trebuia să folosesc "bieber" în aceiaşi propoziţie cu albumul acesta e jignitor! Gata , gata să trecem la treabă! 

După cum spuneam posibil să fi auzit multe despre acest album dar mă îndoiesc că cineva vi l-a prezentat vreodată cum o să vi-l  prezinte Ioana , adică eu! 

Da, acesta este adevăratul  Mars , nu tipul  simpatic din "Billionaire"  sau "Just the way you are", haa vorbim de ceva mult mai mult ,vorbim de un artist. Dacă nu ştiaţi întreaga poveste a lui Bruno , spus Mars , nu prea puteţi  fabula spunând că a fost un tip cu noroc şi că hei dintr-o dată a devenit faimos. Nu, fiind refuzat de multe ori pentu stilul individual şi concepţiile proprii despre muzică , începuturile sale au fost chiar grele  până când oportunitatea de a-şi înfiinţa propria echipă de producţie a apărut ,atunci a început cu adevărat aventura ! Cu primul album , făcut în timp foarte scurt din cauza presiunilor pieţei , "Doo-Wops and Hooligans" a fost doar mica ascensiune de care Mars a avut nevoie pentru prezentul acesta mirculos ! Dacă ascultaţi ambele albume veţi observa clar diferenţa de stil ! Revenind  la "Unorthodox Jukebox" vă descriu albumul printr-o frază - "Demenţial prin dinamismul diversităţii muzicale , calitate desăvârşită a vocii lui Mars , pfff o întreagă NEBUNIE " - cam aşa ceva , e acel album pe care îl asculţi o dată  dar îţi rămâne prin toate colţurile minţii. Se văd în  principal influenţele lui Mars : Michael Jackson , Elvis Presley şi Bob Maley , 3 titani ai muzicii pe care îi tratează excepţional în material! Se creează această impresie "Stai .. sună ca MJ dar atât de diferit" dacă mă înţelegeţi. E neortodox? Da, pentru că acesta este Mars, ar fi ciudat ca cineva să se schimbe sau să fie judecat  doar pentru că alţi oameni nu l-ar asculta ! Este neortodox pentru că lumea oricum înţelege ce vrea , aşa aş spune eu şi se pare că şi Bruno - ( "Hopefully people should know. There's no blasphemy. Or insult to any religion. It's just freaking poetry, whether you believe me or not."-Bruno Mars , interviu în revista GQ) .
Deci, nici eu nu m-aş strofoca prea tare cu asta , fiecare se exprimă cum vrea , dar dacă rezultatul e un aşa album , eh eu zic că merită pe deplin. 

Albumul acesta , promovat într-un mod super tare de către Atlantic, este partea cea mai frumoasă a unui playlist . Se anunţă venit uşor cu "Young Girls" ,o baladă a oricărui băiat dat peste cap de frumuseţea unei fete ,  până când adrenalină te duce uşor  într-un bar vintage în care începe "Locked out of Heaven" şi dansezi , dansezi până când "Gorilla" intervine cu începutul său ex-abrupto care te pune pe gânduri ... şi.... "Treasure" îţi pune mişcările MJ la încercare , zâmbind celui pe care îl placi prin mulţimea de oameni euforici. Te aşezi , acum totul e mai liniştit , o linişte completată de lumina difuză din local pe care o vezi ca o strălucire de lună , da , "Moonshine" este pe acordurile iniţiale... nu ne grăbim însă , o ascultăm şi simţim vibraţia instrumentelor până ce pe fundal apare pianul din "When I Was Your Man" , aici toată lumea e un pic platonică , pentru că melodia e tristă dar extraordinar de frumoasă şi tinzi să o asculţi mai intens ca niciodată . De la tragedie la extaz treci prin intermediul unei piese dansabile rău , "Natalie" ,care prin povestea ilustrată de Mars eşti  transpus parcă într-un western (aşa mi-am închipuit eu) şi te simţi aşa , oarecum , Johnny Cash. Se aude acum  pe neaşteptate un ritm reggae , da! "Show Me" te captivează prin acordurile à la Marley , atmosfera e atât de degajată acum! Te gândeşti pentru o clipă ce va urma.... deja sunetele distorsionate de la începutul melodiei "Money Make Her Smile" te duce într-un fel de film cu gangsteri , agitat,  pariezi  însă că jocul este mult prea dificil şi renunţi . Îţi accepţi înfrângerea pe "If I Knew" care poate fi un final trist, dar care contemplează asupra tuturor celor auzite şi simţite ! Mhm sau poate e un final fericit cu regăsirea unei persoane speciale în minte? Versul decisiv este însă "  Baby I, I wish, we were seventeen,so I could give you all the innocence that you gave to me ".

Cred că am terminat într-un sfârşit. Mie chiar îmi place mult albumul şi deja s-a instaurat printre favoritele mele din totdeauna . Sper că v-a plăcut recomandarea mea şi felul în care v-am prezentat-o ! A fost cam poetic însă Bruno Mars o merită :)